Stentul este un dispozitiv medical ce salvează mii și mii de vieți zilnic. Rolul său este de a menține deschisă artera ce hrănește muschiul cardiac permițând sângelui să circule fără niciun obstacol.

Stentul este o armatură metalică, având un diametru cuprins între 2 și 5 mm si lungimi de la 8 pana la 60 mm, dimensiunea alegându-se în funcție de anatomia pacientului, mai exact dimensiunea arterei coronare instrumentate.

Investigatia prin care se exploreaza minim invaziv arterele coronare se numeste coronarografie.

Procedura prin care se implantează stentul poartă numele de angioplastie coronariană, o procedură non chirurgicală, ce nu implică anestezie generală sau tăieturi. Întreaga intervenție se realizează printr-un cateter subțire cu un diametru extern de 3 mm care este introdus pe la nivelul mâinii sau în zona inghinală. Stentul coronarian este livrat la nivelul leziunii coronariene premontat pe un balon, odata ajuns in zona de stenoza fiind expandat la o presiune mare si balonul retragandu-se.

Utilizarea pe scară largă a acestei proceduri la pacienții cu infarct miocardic acut a crescut rata mult de supraviețuire și șansele ca pacientul să aibă o viață normală ulterior.

Există mai multe tipuri de stenturi: stenturi metalice simple, folosite tot mai rar din cauza ratei mari de reîngustare în interiorul (restenoză) și stenturi farmacologic active, ce sunt impregnate cu o substanță specială care face ca rata de restenoză să fie foarte mică. Exista chiar si stenturi non metalice resorbabile, care se integreaza dupa un timp in peretele vascular.

Odată montat, stentul rămâne în artera coronară pentru tot restul vieții, fiind un implant permanent. De aceea, după implantarea unui stent, indiferent de tipul lui, este obligatoriu ca pacientul să primească pentru o perioadă tratament de subțiere a sângelui, numit tratament antiagregant plachetar. Perioada de tratament antiagregant variază în funcție de tipul de stent folosit, de contextul clinic, precum și de riscul de sângerare al pacientului.